Astept..
cu seva vietii in
organe,
intr-o tacere dura
ce imi da frisoane..
Si-ascult doar
ceasul biologic
cum ticaie
intruna..cu mult spor
Si tot ce sper sa
se linisteasca
Caci altfel il
imping in ceasca mea cu amor.
A amortit..
L-am asezat sa s-odihneasca
Iar eu stau la o
masa uda bleasca
Am esuat sa il
scufund in ceasca
Si acum el poate
sa ma nimiceasca.
El pan-acum inchis
in mine a fost
Si a scapat ..
de cand tu ai
plecat..
Notiunea timpului
s-a spluberat
Traiesc intr-un
neat
O groapa fara
fund in casa mea
In care tot
timpul miroase a cafea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu