Liniste

De ce sa-mi sugrumi tu linistea,
cu ce drep sa-mi iei tacerea ?
Lasa-mi caldura ploii ce cade alene in toamna,
lasa-mi caderea zapezii sa ma-nghete in taina.

Asculta-mi linistea si-ndragosteste-te de ea,
sugruma-mi buzele si inneaca-te-n privirea mea.
Nu-mi lua linistea!

Ma scald aievea prin acorduri de pian,
note firave de portelan.

Maini inghetate-n caldura de seara,
becul aprins ce te-asteapta-n mansarda..

Pe fotoliul din fund neclintita astept,
in liniste sa te-apropii incet..

Pasii tai sa-mi cante-n tacere,
suflul tau cu aroma de pruna,
coapta, de toamna, tarzie-n tarziu..
s-acompanieze tacerea, s-o transforme-n delir.

Temeri

Mi-e teama de-o schimbare,

de ce voi fi cand voi fi mare..

de ce voi face daca nu voi avea de mancare..

Mi-e teama de-o schimbare

in sufletul tau de om mare,

in iubirea ta, ca toate-s trecatoare..

Mi-e teama de ninsoare,

sa nu cumva sa ma ingroape si sa-mi dea frisoare,

sa inghet fara sa-ti spun ca te iubesc pana la disperare..

Dar cea mai mare teama mi-e sa muncesc ca-ntr-o-nchisoare,

sa fiu o sclava sau o oarecare,

Iar tu sa-mi fii stapan si eu sa-ti fiu argat ,

ce tare doare..

doar gandul doare.

Mi-e teama , sa nu cumva sa-ti fi fost doar o boala

prin care ai trecut fara sa doara

si ai ramas doar cu o mica rana..

Mi-e teama , sa nu cumva sa ma alungi spre alte ganduri,

ca-ti sunt carari si eu sa dau de ziduri,

sa nu mai dau de cale si sa mor in chinuri.

Mi-e teama , sa nu cumva s-avem prea multe pacate

si cadem cu ele-n spate,

sa ne-necam de vii in ape moarte..

Mi-e frica, c-o sa ne pierdem in lume,

si de greseli sa nu gasim un drum anume..

si sa zbieram dup-ajutor divin,

iar Domnul sa ne lase sa ne chinuim..

Si dac-o sa ma-nec intr-o mare departare

fara sa stiu sa-not si sa plutesc si fara sa fi primit iertare ?

Prea multe temeri ma apasa,

prea multe.. cum ar fi ca poate nu-ti voi fi mireasa..

Prea multe am insiruit pe foaie,

prea multe ganduri ce isi dau razboaie,

mai bine ma opresc, sa nu imi dau frisoane

si gandurile negre sa ma inconjoare..

Simtire

N-am liniste sa simt ceva e doar o jungla mintea mea un haos ordonat grotesc un trup sihastru.. in alt context. Un orb ma simt cand nu te vad ca altadata . Un mostru intr-un lac ma simt cand nu te simt.

Nedreptate

Sa oferim in dar o floare
fie ca-i soare, fie ca-i ninsoare.
Sa ne uitam o clipa dincolo de mare,
sa ne-necam in viata
caci si ea e trecatoare..
trecem prin ea,
orbiti de tot ce e culoare..
si liberi am trait,
condusi nedrept
pe un pamant ce la-nceput era mai drept..
Ne-nghesuim la libertate .
Dar n-am gandit nicicand c-acest' e rostul vietii
sa suferim din nedrepatati
si sa fim drepti cu alti < de-ai nostri >.
Iar arta de-a iubi e grea,
nu mazgaleste c-un penson,
nu tipareste pe hartii,
ea sta la panda si te-nhata.
Nu-i rea, e buna,
ba chiar minunata ;
nu se-ntalneste decat rar
acea iubire adevarata
ce poate fi un dar .
Asadar, nu-ti varsa ura
si mai intai sa nu urasti
caci nedreptate tu cladesti
pentru cel ce tu-l urasti.

Colivie

Tare as vrea o colivie sa cante-un cantec sau o rapsodie sa-nghesui-n ea un suflet cutie muzicala sa imi fie. S-ascult in fiecare dimineata sa-mi fie vara chiar de-i vijelie sa-mi fie soare intr-o zi pustie.

E (este)

A explodat natura
s-au spart zidurile
vantul m-a innegrit
frunzele m-au invelit.
M-am refugiat in toamna
iertarii de pacate.
M-am refugiat in linistea absurdului,
am cazut in golul meu.
E alb, nu negru-n jurul meu..
Lumina ma omoara..
De-o ploaie am nevoie
sa ma-ncante si sa-mi cante
o balada despre tine
cum ai plecat ,
cum ai lasat,
cum n-ai mai fost de la o vreme.
O frunza plange langa mine
un greier fuge inspre tine;
l-am trimis c-un cantec despre noi..
Si vii intregi de struguri
mor d-atata cumpana
s-a sinucis natura -
cea din mine.
E ce-am pictat pe foaie
despre tine.
E ce-am grait candva
din iubire.
E ce traiesc -
fara sa stie nimeni.
E univers intre pereti
copaci, alei si banci de fier..
e vantul care-mi sufla-n tample zi de zi.
E frigul care ma-ncalzeste
E inima ce s-a uscat
E trupul ce e insetat
de dorul nost' .

Arzand

Ziceam ca dragostea-i frumoasa

pana-ntr-o zi cand m-a trasnit

in cap .. durerea cea maiastra

a dorului de ce-am iubit.

Candva te regaseam mai dulce

si mai duios

ti se citea pe chip,

acum te-ajung din urma noptile

si se-ntuneca ferestrele.

Ma rog sa nu ma mai gasesti

sa te lasi pagubas de bine

sa uiti c-am existat acum

si sa-ti reamintesti de mine

cand soarele o sa apuna,

cand luna n-o sa mai rasara,

cand o sa-ti fie greu -

durerea sa-nveti ce-nseamna.

Atunci sa ma-ntelegi pe mine

cum lacrimam in coltul casei

cum alungam dureri de nasteri

pentru noi.

Am jumulit pamantul

destui ani , pot sa spun

ca sa gasesc acum doar moartea

pitita intr-un colt.

Si m-a chemat la ea

m-a tras de maini cam tare

si am cazut in groapa

pacatuirii noastre.

Acum sunt inc-un mort,

ranit cu buze rosii

Nu te mai caut

doar ard cum pot mai bine;

Asa iubesc acum

arzand pe orisicine.

Intr-o zi

Intr-o zi cand o sa ninga peste mine
sa stii ca n-ai pierdut nimic.
Ai capatat o iarna despre noi
si despre tine fara mine.
Cand ochii mei vor lacrima 
s-or ingheta,
sa stii c-atunci am reusit
sa ma opresc
din plansul lung si nesfarsit
al dorului de tine.
Si intr-o zi cand voi muri
sa vii sa stai
mort cum vei fi
cu capul pe mormantul meu
si sa mirosi salcamul ce va creste
sadit de alta mana,
sadit de alta viata - 
fara tine.

Sa-ti fiu

As fi vrut sa-ti fiu izvor,

intr-un desert intunecat..

soare sa-ti fiu.

Sa-ti plang adesea

cum norii curg..

Si sa-ti servesc drept pansament

cand rana-ti sangereaza.

Te-as fi insetat,

doar sa ma bei

Te-as fi ars,

doar sa te stingi 
cu mine.

Sunt iarna mintii tale

vantul sufletului tau;

Sunt perna care-ti tine capul

Greu..
Sunt la distanta de un sarut.

Cu tine

Lacrimile nu mai curg in jos..
e totul invers intre noi..
s-au rasturnat
si ochii mei ma dor acum
de tine.
Esti soare
prea puternic pentru mine..
sunt luna, prea plina de tine.
Poate c-ar fi momentul sa ne mai uitam..
prin jurul nostru ..
sa navalim asupra altora,
sa mai scapam de noi din cand in cand
si sa uitam de casa noastra.
Pruncul nostru a murit
s-a sufocat de lacrimi..
iar snurul dintre noi s-a subtiat
prea ai tras numai la tine..
m-ai tarait prin vise
doar cu tine.

Parca

Parca uiti pe zi ce trece
cum iubirea inflorea - candva
Parca mergi inapoi
cu sperantele noastre.
Parca dispar din mintea ta
cand nu mai ai nimic de zis.
Si poate-i prea tarziu pentru regrete
Poate c-ar trebui sa mai uitam de noi
din cand in cand.
Sa ne pierdem usor in alcool,
sa ratacim pe alte strazi,
pe alte strazi decat ale noastre.
Te rog uita-ma o clipa..
Si lasa-ma sa ma odihnesc
pe patul nostru plin de spini.
Lasa-ma o secunda sa mi se-ntunece mintea
caci fierbe de atata timp,
caci fierbe de tacere,
caci a gandit prea mult la noi.

Alene

Afara picura marunt
si ne-am pierdut de-ai nostri.
Ne-ngramadim in pat zambind si bem cafele ..
privim pe geam alene.

Ma tragi de mana peste tine alene
si ca sa uiti de tine , te scufunzi in mine
Mereu alene
Si inimile ne transpira d-atata
Dragoste alene.

Cafea de orz

Astazi sunt fericita,
dar asta nu mai tine mult
caci dimineata-i trecatoare
si sufletul nu se mai scalda in racoare..
Astazi voi plange,
caci am nevoie de apa
pentru florile din suflet
sa le ajut sa creasca.
Astazi voi plange,
pentru iubirea neimpartasita,
pentru reprosurile neoprite,
pentru defectele noastre.
Si nu voi mai rade,
caci o sa plang destul
cat sa-mi sterg fericirea
si sa alerg pe cacari cu spini.
Voi plange,
simt lacrimile-n ceasca,
se-neaca in cafeaua mea-
de orz.

Leagan pentru vorbe

E tarziu Si vezi cum soarele isi varsa sangele in mare Luna incepe sa se scalde Tot in mare. Si noi , cu ochii-n soare ne ocolim, ne parjolim. Mi-am agatat zambetul in prun si l-am lasat sa cada sa fie leagan pentru vorbe
Cuvinte grele-l fac sa cada
pe pamant..

Floare de nu ma uita

Esti <Floare de nu ma uita>
Nu ma uita!

E plin de morti
E plin de vii
Cu struguri.
Hai sa-mbatam amorul nost'
La crama sufletelor noastre..

Sa calarim doi munti
Drogati de vin, si plec..
Abisule, Tu ia-ne-n brate
E-absurd sa nu ne prinzi..
caci suntem doua nopti
fugind dup-apogeu
Beatitudine, hazard,neliniste,neant .. Iubire !

Inserare

S-au asternut atatea clipe grele peste noi
Si eu n-am apucat sa-ti fac
macar o data nodul la cravata -
in semn de multumire.
Ma las purtat-acum de vant
si-mi zboara frunzele,
ma ofilesc in soare..
Iar o sa vina toamna si o sa mor.
Doar noaptea ma mai cruta
si ma uda -
cu racoare.
Un greier imi tot canta despre tine..
natura toata m-adoptat.
Si nicaieri nu scap de tine, tu
Soare-ntunecat,
s-a inserat
si m-ai uitat.

Cum dragostea ne-a uitat

Ne-au fugit imbratisarile in alte paturi, in alte vieti , departe de noi.

Am uitat cum sarutul ne mangaia dimineata.

Un <buna dimineata> amortit , cam tarziu 

ne trezea reciproc - dorinta.

Cautam pietre pretioase in mlastina

si un cufar cu altceva;

ne-a ajuns plictisul general 

ne-a trecut viata.

Ochii mici imprastiati prin cearsafuri

ne-aduceau zambete ramolite,

ne trezeau placeri nestavilite,

ne-aruncau in bratele noastre.

Am uitat sa iubim, sa simtim, 

cum viata ne tine alaturi.

Acum dragostea ne-a uitat..

Inele stinse

Poveste la final:  Au aparut sute de obstacole in viata noastra cu drumuri curate. Nelinistea ne curma tacerea ,iar cuvintele ne sfasie gratia . Ne bulgarim- cu noroi. Vrem o scapare dar ata nu se rupe. Cine ne-a legat ? Sa ne dezlege !
Luna a murit in bratele noastre. O fereasta aduce intuneric ,iar visele noastre nu se mai vad. Poate doar inelele ar trebui sa straluceasca pe degetele noastre, dar si ele s-au stins.